Ultimii 20 de ani au fost teatrul unui val de investiții din țările dezvoltate în țările în curs de dezvoltare. Dacă o parte dintre aceste investiții au fost destinate satisfacerii cererii de pe piața locală, multe sunt destinate exportului spre țara investitorului sau pe piețele unde acesta este prezent. Întrebarea este ce face o țară să fie mai competitivă decât alta și să atragă mai ușor o investiție? Care țară este mai interesantă între Polonia și Cehia, ce face ca România să fie mai atrăgătoare decât Ucraina la ora actuală? Care sunt criteriile care fac ca o companie occidentală să aleagă o anumită țară pentru a investi?
Este considerat (în mod greșit) că investitorii occidentali se uită numai la nivelul salariilor când urmează să decidă o investiție într-o țară în curs de dezvoltare. Nivelul salariilor este unul dintre criterii, dar, în niciun caz, cel mai important. Criteriile sunt diferite de la companie la companie, însă câteva dintre ele sunt comune. Unele dintre ele sunt obiective, altele subiective. Cele obiective pot fi grupate în câteva mari categorii:
Să le luăm pe rând. Inflația și deficitul sunt factori macroeconimici care influențează direct nivelul de remunerație. O inflație mare atrage după sine o revalorizare a salariilor, iar un deficit excesiv va aduce o taxare crescută din partea statului care se va reflecta din nou în remunerație. Stabilitatea monedei sau invers, fluctuațiile mari ale monedei au un impact mare asupra prețului de transfer și profitabilității tranzacției căci conturile clientului sunt în general în monedă diferită. De remarcat că o devalorizare a monedei din țara de producție poate să compenseze o inflație crescută (cazul multor țări din Europa de Est la sfârșitul anilor ‘90). Cum este extrem de dificilă prezicerea evoluției unei monde, în general se analizează evoluția schimbului valutar între moneda țării unde se produce și moneda țării unde se achiziționează produsul pe ultimii 2-3 ani . Disponibilatea personalului. Este evident că țările sau zonele unde există o tensiune pe piața de muncă (șomaj mic, ofertă de lucru abundentă) defavorizeaza implantarea unei investiții străine deoarece nu numai că procesul de angajare va fi extrem de lung și complicat dar și cerințele salariale ale viitorilor angajați vor fi mari.
Managementul: este una din problemele mari: găsirea unui management de bun nivel. Companiile străine sunt gata să facă eforturi pentru a avea managerii adecvați căci recurgerea la manageri străini este foarte costisitoare (mărire de salariu, chirie casă, școală în limba străină pentru copii, mașină de serviciu etc). De mulți ani există statistici care indică procentajul populației până în vârstă de 35 de ani care au urmat sau urmează studii superioare. Salariile. Important nu este salariul net ci salariul brut plus toate taxele pe care anagajatorul trebuie să le plăteasca la stat. E ceea ce americanii numesc „gross wage” . Diferențele sunt foarte mari de la țară la țară. Nu trebuie uitat că valoarea produsă într-o uzină nu depășește în industrie 20-25% din costul total. Restul se achiziționează din exterior. Comunicare. Dacă la ora actuală limba engleză este imperativă pentru o poziție de management, stapanirea unei a doua si chiar a treia limbi straine este un plus, mai ales dacă una dintre ele este limba companiei investitoare. Logistica. Distanța la locul de desfacere/transfer al produsului și calitatea infrastructurii sunt date obiective iar eventuala îmbunătățire a calității infrastructurii se pot vedea numai pe termen lung. Este evident că șansele de investiții sunt mai mari în cazul unei infrastructuri de calitate. Șansele de îmbunătățire depind de mai mulți factori (politică, protecție mediu) iar efectele se văd numai după mulți ani. Climatul afacerilor. Există clasamente care iau în considerare stabilitatea politică și a afacerilor pentru fiecare țară în parte. Dar aceste 2 criterii sunt însoțite de nivelul de corupție al fiecărei țări. Se poate afirma că dintre acestea corupția deține ponderea cea mai mare. Taxele de import sau export, eventual cotele de export pentru anumite produse joacă un rol semnificativ căci ele se pot adăuga prețului de transfer în cazul restricțiilor.
Criteriile de mai sus sunt obiective. Fiecare criteriu se regăsește în statistici internaționale independente (Eurostat, Hermes, Business Monitor International, Transparency
International, etc). Important este ca pentru un criteriu să se utilizeze aceeași sursă de informații pentru toate țările . Se alege statistica adaptată pentru fiecare criteriu (spre exemplu pentru corupție se utilizează clasamentul corupției publicat de Transparency International actualizat și publicat în fiecare an, țara cea mai puțin coruptă primind cea mai bună notă). Pentru fiecare criteriu se acordă o notă: cea mai bună notă pentru cel mai favorabil criteriu pe țară. Spre exemplu, dacă Polonia are inflația cea mai mică în Europa de Est, iar Ukraina cea mai mare, Polonia va primi cea mai bună notă, iar Ukraina cea mai mică.
Ponderarea criteriilor este un process subjectiv și dependent de natura produselor și intențiilor investitorilor. De exemplu, în cazul transporturilor de produse de gabarit mare spre Europa Occidentală logistica are o pondere mare în criteriile de selecție și invers, când produsele sunt destinate pieței locale logistica va avea o pondere mai mică. Suma ponderată a acestor criterii permite o clasificare a țărilor „target” (primele 3-5 țări clasificate).
Urmează o analiză detaliată a țărilor „target” pentru identificarea altor elemente care pot facilita investiția. Acestea au un caracter subiectiv: subvenții și facilități (naționale sau locale) acordate investitorilor, terenurile puse la dispoziție (concordanța între suprafața căutată și suprafața disponibilă), accesul la utilități (apă, energie, cale ferată, drumuri), baza de furnizori existentă în țara respectivă (nu trebuie uitat ca 50-70% din produsul de fabricat va proveni de la furnizori), facilități acordate furnizorilor străini în cazul în care se consideră că baza de furnizori naționali este insuficient prezentă sau insuficient dezvoltată și este necesară aducerea furnizorilor străini în aproprierea investiției. Procesul este lung, implică participarea multor departamente ale investitorului, partea sa subiectivă necesitând deplasări și discuții cu autoritățile naționale și locale, vizite pentru identificarea terenurilor optime, vizite la furnizorii potențiali. Decizia va fi luată în funcție de suma criteriilor obiective și subiective.
Valentin Vestemeanu - Trainer BSC